Anul 1880 este anul de infiintare a "Directiunii Princiare a Cailor Ferate Romane" prin preluarea cailor ferate existente de la concesionarii straini. Exploatarea si extinderea retelei feroviare a necesitat un efort propriu intens pentru rezolvarea problemelor tehnice in toate ramurile. Aceasta a condus la infiintarea unor compartimente (pe care astazi le-am denumi de cercetare-dezvoltare) sub denumirea de "Birouri de studii". Primul birou de studii a aparut in acelasi an (1880) in cadrul Serviciului de Ateliere si Tractiune. In 1885 existau deja patru asemenea birouri (tractiune, ateliere, economat si intretinere).

 

Activitatea acestor birouri era orientata pe urmatoarele directii:

 

In cadrul acestei ultime activitati (si nu numai) au existat realizari de varf, care si-au pastrat actualitatea timp de decenii (injectoarele de pacura Dragu-Cosmovici sau cutiile de unsoare Cosmovici).

 

In anul 1929 (8 ianuarie) a luat fiinta Institutul Tehnologic CFR, subordonat Directiei Economatului. In 1930 acest institut avea 7 laboratoare, care aveau ca domenii de lucru chimia anorganica, uleiuri, vopsele, materiale, metalografie, combustie, materiale de constructii.

 

In decursul timpului, Institutul Tehnologic CFR s-a dezvoltat ca urmare a extinderii retelei feroviare, a cresterii intensitatii traficului si a dezvoltarii explozive a tehnicii in ultimele decenii. Institutul  a avut diverse forme de organizare si denumiri, dar si-a pastrat specificul activitatii (cu exceptia activitatii de proiectare a infrastructurii, care s-a separat si s-a dezvoltat  in cadrul ISPCF). Dupa anul 1950, in functie de organizarea ministerului din care a facut parte CFR, pe langa activitatea feroviara, in sarcinile Institutului, s-au mai adaugat si apoi s-au desprins si alte activitati (drumuri, auto, telecomunicatii, naval etc).

 

Intre 1951 si 1959 a functionat Institutul de Cercetari CFR, care a concretizat cercetarile tehnico-stiintifice feroviare, notiunea de cercetare capatand semnificatia actuala. In cadrul lui au fost abordate si finalizate cateva probleme importante, precum:

 

Intre 1959 si 1966 a functionat Institutul de Cercetari Transporturi si Telecomunicatii, cu cercetari in domeniul optimizarii exploatarii transporturilor, cu experimentari si studii privind locomotivele diesel-electrice, cu cercetari privind sporirea sigurantei circulatiei (autostop punctal, circuite de cale tranzistorizate).

 

Intre 1966 si 1969  a functionat Institutul de Cercetari Cai Ferate (ICCF), ale carui sarcini principale cuprindeau:

 

S-au efectuat cercetari in domeniul graficelor si timpilor de mers, al calitatilor de rulare ale materialului rulant, al introducerii franei de mare capacitate, al locomotivelor electrice 060 EA, care tocmai se introduceau la calea ferata, al modernizarii si intretinerii caii, al comportarii catenarei la viteze mari, al normelor de protectie a omului in zona caii ferate electrificate, al circuitelor de cale tranzistorizate cu frecvente ridicate, al oboselii materialelor la solicitari mecanice mecanice, al tehnologiilor de reconditionare.

 

Intre 1969 si 1974  a functionat Institutul de Studii si Cercetari Transporturi (ISCT). Cercetarea stiintifica si-a intensificat activitatea in stransa legatura cu sarcinile de dezvoltare si modernizare a transporturilor. S-a asigurat un cadru juridic si economico-financiar adecvat trecerii activitatii de cercetare in regimul gestiunii economice proprii, cu obligativitatea contractarii intregii activitati. Printre domeniile specifice abordate au fost:

 

Intre 1974 si 1993 a functionat Institutul de Cercetare si Proiectare Tehnologica in Transporturi - ICPTT, care cuprindea, in principal, urmatoarele activitati:

 

In perioada 1971 - 1980 activitatea s-a materializat prin lucrari de cercetare care s-au axat pe urmatoarele directii:

 

In perioada 1980 - 1989 s-au realizat:

 

Din anul 1991 se separa din ICPTT Registrul Auto Roman - RAR, care devine regie autonoma.

 

Prin HG 162/1993 se separa activitatea de cercetare feroviara de restul activitatilor de transport, prin organizarea a doua institutii independente:

 

In cadrul REFER a continuat activitatea de cercetare si incercari pentru rezolvarea problemelor specifice de exploatare feroviara, dar au aparut si directii noi legate de informatizarea activitatii proprii sau a unor unitati ale SNCFR, protectia mediului si, mai ales, de realizarea de studii privind trecerea activitatii feroviare la o economie de piata si deschiderea catre Uniunea Europeana. Activitatea de realizare de instalatii si echipamente noi s-a redus treptat. S-au realizat:

 

Prin Ordonanta nr. 95/1998 s-a infiintat Autoritatea Feroviara Romana - AFER, care s-a constituit prin preluarea personalului, activelor si pasivelor REFER, la care s-a adaugat personalul Inspectoratului Feroviar care functiona in cadrul Ministerului Transporturilor. La functiile de registru feroviar s-au adaugat functiile inspectiei de stat in domeniul feroviar. In intervalul 1998 - 2009 s-au facut mai multe reorganizari ale AFER.

 

In aceasta perioada a continuat intens activitatea de incercari de conformitate, cercetarea axandu-se in special pe realizarea de studii si normative tehnice, dintre care mentionam:

S-a realizat totodata si Simulatorul pentru instruirea conducatorilor de tramvaie.

 

In anul 2001, un studiu desfasurat in AFER in perioada 2000-2001 este concretizat prin initierea unui OMT, nr. 1206 / 04.09.2001 privind dezvoltarea si cresterea eficientei de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica in transportul feroviar si cu metroul. In Anexa 1 a acestui OMT este cuprinsa strategia cercetarii stiintifice feroviare din Romania pentru perioada 2001- 2010.

 

Ordonanta 57/16.08.2002 , completata ulterior cu  Ordonanta 58/2006 si aprobata cu modificari prin Legea 324 / 2003 respectiv Legea 499 /2006 reprezinta in fapt Legea Cercetarii Stiintifice Feroviare, stabilind statutul acestui domeniu de activitate.

 

In perioada avuta in vedere de strategia de dezvoltare a cercetarii stiintifice (2000-2009), in AFER au loc modificari cu impact semnificativ asupra acestei activitati , in sensul contractarii acesteia pana la limita desfiintarii ei.